Am trait s-o vad si pe-asta! Seful meu mi-a trimis mail (deci am proba in scris, da?) in care m-a laudat.
Bah, sa mor si nu alta, cand am vazut!
Dar sa zic de la inceput. Am un italian nebun si fonfait, care vrea chestii ieftine dar de calitate superioara. De calitate avem, da’ ieftine..nu chiar asa cum vrea asta, adica aproape gratis.
Mah si-mi bat capul cu nebunul, ma lamuresc si-l las in plata domnului.
Azi-dimineata vine sefa, isi pune frumos bratele incrusisate pe piept si-mi zice sa fac bine sa-i trimit un raport sefului al’ mare, cu privire la nebun.
Buey, si-mi raspunde sefu! Si-mi zice ca imi multumeste pentru raportul asta bine-facut si ca e clar ca tipul e un client dificil, dar ca am actionat foarte bine.
Acuma nu stiu cum sunt sefii vostri, da’ al meu doar se uita urat si baga spaima in noi. N-am auzit vreo lauda de genul asta, in cei doi ani de cand lucrez acolo.
Ori e pe moarte, ori si-o fi dat seama ca sunt meseriasa in discutiile cu clientii.
Saptamana trecuta a fost la sediul la care lucrez eu, si mi-a spus senin ca trebuie sa trec totul, dar absolut totul pe hartie! Adica toate ixelurile in care lucrez eu, bazele de date, tot, trebuie sa apara pe niste cacaturi de hartii, ca intr-o zi o sa vina pur si simplu sa-mi dea delete la foldere si atunci sa vad cum stiu sa-i explic despre ixulica sau igrec.
Don’t get me wrong, sunt de acord sa completez fisele clientilor, dar chiar asa, absolut fiecare pulica cu care vorbesc, sa-l trec pe hartie? Sa omor copacii degeaba? Mi se pare prea mult, dar ma rog, ma conformez. Ieri si azi, am scris de-am facut bataturi la dejtu’ ala pe care i l-as arata din mers.
In rest, dupa cum spuneam in comentarii, m-am pufosit zdravan. Dau insa din greu la pedale de doua zile, sper sa apara si alte rezultate, nu doar febra musculara la umeri si brate si durerea de cur din cauza seii.
Nu, serios, nu am facut febra musculara la picioare, ci la umeri si brate. Cred ca trebuie sa-mi ridic ghidonul mai sus, ca pozitia de caprioara aplecata in fata si cu seaua bicicletei iesind frumos dintre bucile ridicate in sus, cre’ ca nu ma prinde zilele astea.
Si nu, nu eu am fixat ghidonul asa, asta a fost bicla masculului care are brate de gorila, deci nu statea ca mine, intins pe bicicleta.
Cum in martie vine regularizarea la curent, apa si gaze, tocmai am fost regulata de o caruta de bani, iar la sfarsitul lunii mai am de dat tot pe-atata. Deci bani de transport, ciuciu!
Partea buna e ca o sa scap de colacei, partea proasta e ca realmente, da’ realmente ma doare curu’! Am niste portiuni cu piatra cubica in drum, si pe bucatile alea ma simt de parca m-au rapit extraterestrii si ma examineaza anal.
Dar ma rog, eu prefer sa ma gandesc la partea buna, intotdeauna.
– Dimineata sunt doar minus un grad-doua, deci nu tre’ sa pun geaca de iarna, ci pe aia de ploaie si-un pulover. Se cheama ca am scapat de hainele de iarna? Se cheama!
– Fac fizicul irezistibil.
– Nu cheltuiesc bani pe transport
– Nu poluez atmosfera
– Fut in gura tot lantul trofic legat de petrol
– Nu mai folosesc blush, pentru ca par vie din cauza efortului
– Nu mai folosesc niciun fel de smac, pentru ca oricum imi curg ochii incontinuu ba din cauza frigului ba din cauza alergiilor
– Nu mai apuc sa fac atacuri de panica, sa cad in depresii profunde sau sa meditez cu tristete la societatea in care traiesc (in metrou intotdeauna ma apucau astea toate odata sau pe rand)
Eh? Cred ca ar mai fi, dar ma doare spatele si-mi curg ochii. Ma incapatanez sa nu iau ibuprofen pentru durerile musculare si sa nu bag cortizon pentru alergie, deci cred ca-i momentul sa ma retrag.