asa aveam azi un chef sa plecam cu masina undeva departe…
as fi putut sa conduc toata ziua, toata seara si toata noaptea. sa conduc in linistea noptii, cand pufii dorm, iar drumul e nesfarsit sub rotile mele, iar eu pot ajunge oriunde, oriunde in lumea asta mare, as fi fost ca un melc pe care-l cara casa.
i-am explicat pufinei ieri seara, ca orice inceput e o aventura, ca nu stii niciodata unde vei ajunge, cel fel de oameni vei cunoaste si cat de multe lucruri frumoase vei vedea. God help me, da’ cred ca-mi transform copiii in nomazi, ca mine :))