In afara de senzatia ca as fi adormit pe mine, si un usor discomfort in zona inghinala din cauza ca am intins bine tendoanele ieri, astazi am fost ok. Obosita dar ok.
Maine sper sa pot pleca cu bicla. Vremea se anunta frumoasa, totul e sa ma tina pe mine balamalele :))
Mi-e frica un pic, e ca si cum mi-ar scoate cineva plasa de siguranta de sub franghia pe care baletez la inaltime, insa cred ca e cel mai bun moment sa incerc sa ies de pe tratament medicamentos.
Este vara, relativ cald, pot face multa miscare, e soare, sunt conditii optime sa NU ma simt deprimata.
In viata mea nu s-a schimbat prea mult in ultimul an. Poate doar faptul ca sunt mult mai hotarata sa imi vad de copii si atat, sa nu las pe nimeni si nimic sa imi mai futa fengshuiu’ ei de viata. Uneori sunt foarte agresiva cu masculul, stiu asta, insa simt ca toti anii astia am fost prizoniera. Sclava in beci, si partea cea mai proasta este ca m-am legat singura cu lantul de perete. Poate de-aia nu mai injur masculul decat rareori, fata in fata, atunci cand face cel mai mic gest de marlanie sau prostie crasa. Nu-l pot invinui doar pe el pentru esecul relatiei noastre. N-ar fi fost un esec daca as fi plecat pur si simplu cu mult, mult timp in urma. Am fost oarba, mi-am tras singura basmaua pe ochi, sa nu vad.
Dar destul e destul, cum zice americanul, n-am idee daca voi reusi sa fac ceva constructiv cu viata mea, sau voi continua sa platesc facturi si sa cresc copii care peste cativa ani vor fi niste adolescenti plini de toane, insa in momentul asta nici nu-mi pasa.
Am obiective pe termen scurt, pe alea pe termen lung le am in vedere si am grija sa ma indrept in directia potrivita, insa nu-mi framant capul si inima cu ce-o sa fie daca o sa fie.
Intre timp sunt doar fabuloasa, as usual.