Pufulakis nu se imbolnaveste des, dar cand ia decizia asta, e destul de creativ, pustiul.
Sambata au fost plecati amandoi copiii, cu figura parentala numarul 2. Duminica pufulakis a facut bubite pe burta. Azi am fost la doctor sa vedem ce-i cu ele, si am aflat ca “e vorba de o reactie alergica la un virus”. N-am reusit sa scot mai mult de la madam doctor, mai ales ca nu e regulata noastra, fiindca aia e in concediu. I-a dat ca tratament niste picaturi anti-alergice, sa-i dau 3 zile, si ura si la gara, maine mergem la gradinita.
Zic mergem, pentru ca e prima saptamana, aia in care parintii stau cu progeniturile acolo. Deci mergem. Pumpkina a zis ca vrea si ea sa vina, deci o sa fie interesant.
Daca dupa asta o sa se umple gradinita de puradei cu burticile impestritate, zau ca nu-i vina mea!
In alta ordine de idei, astazi m-am dus sa vorbesc cu avocata pentru divort. Pai ce credeati, ca am uitat? Masculul a fost foarte ranit de actiunile mele, si mi-a zis pe un ton sfasietor ca anumite lucruri il dor. No shit? Dar ma rog, nu vreau sa intru in cate ma dor pe mine, ca ma doare inclusiv durerea puradeilor, si nu vreau sa incep sa ma gandesc in cate moduri l-as face sa simta. Am vazut de curand un fel de ghid de torturi medievale, dar chiar si fara asta, cred ca am o imaginatie destul de vioaie.
Sa speram ca se va desfasura cu bine toata treaba, oricum decizia n-o primim pana nu se implineste un an de zile de cand locuim separat.
Lasand la o parte fanteziile mele pseudo-medievale si emotiile pe care le am vis-a-vis de inceperea gradinitei, vreau sa spun ca mi-e frig. Iar frigul combinat cu incercarea mea de a bea mai multa apa, ca sa nu ma stafidesc complet pana apuc sa fac 41 de ani, rezulta in drumuri nesfarsite spre baie. Unde-i frig. M-am surprins ducandu-ma la baie, facand pipi, spalandu-ma pe maini (cu apa rece de la robinetul de calda, ca pana ajunge apa calda de la centrala pana la baie, dureaza cel putin 5 min), dupa care in timp ce-mi stergeam mainile, sa-mi vina iar sa fac pipi.
E ca-n filmele indiene, zau, doar ca nu cant eu, ci fiica-mea (care lalaie incontinuu, zi-lumina), eu doar dansez de pe un picior pe altul, tropaind gratios intre baie si restul casei.
Vestea buna este ca imi place cum imi sta sutienul coraliu. Si ca am pielea foarte fina, dupa ce m-am prajit frumos pe organism. Ah, si ca muschii de pe burta se vad un pic mai bine, dupa ce-am tarat pufulakisul peste toate podurile din Venetia. Vestea proasta e ca n-are cine sa vada asta.
Partea buna, este ca vestea proasta nu ma deprima 
Chiar ma gandeam ca-s singura de ceva timp, si ca inca nu ma tenteaza niciun mascul. Iar daca va gandeati ca o sa dau peste vreun “Antonio, fa caldo!” in vacanta, sa stiti ca am dat cu ochii mai ales de indieni, chinezi si nemti. Oh, stiati ca nemtii si americanii au ceva in comun? Nu? Va zic eu: sosetele beige in sandale birkenstock. Deci am vazut si americani, da.
Un singur italiano vero mi-a facut o curte scurta, cam de-un metru patrat, cat incercam sa trec pe langa el, iar el incerca sa ma convinga sa mananc paste in restaurantul la care lucra. Dar nici asta nu m-a deprimat, pe cuvant!
Probabil ca o sa vina si momentul in care sa-mi pun chilotii cu ata si dantela si-o sa zic: “hiiaaa, hemoroidu’ mamii tale! ” , dar parca vad ca nici asta n-o sa ma deprime, si-o sa plec la sedus masculi nevinovati, cu zambetul pe buze.
Pana atunci, ma distrez cu Stephen si Fry. Zau ca-s geniali impreuna. Tocmai am terminat de vazut seria “Jeeves and Wooster”, serie care e foarte misto ecranizata. Bine, cartile continua sa-mi placa mai mult ca filmul, pentru ca atunci cand citesc pot rostogoli cuvintele si expresiile pe limba, le pot pipai pe toate partile, le pot lasa sa ma gadile pe la coltul gurii pana rad de-a binelea.
Hai ca sar din lac in putza, mai bine ma opresc aici din batutul campilor.
Relativ tanara, aproape divortata, sa zicem – gorgeoasa, de-o inteligenta aproximativ remarcabila, posed bormasina si nu caut nimic, doar ma laud.