Am aterizat noaptea. Recunosc, am fost impresionata de faptul ca avionul ala in care am stat cu genunchii la gura pentru ca n-aveam loc, a aterizat cu bine, dar cred ca eram prea amortita sa incep sa aplaud, ca unii dintre pasageri.
Cand am iesit de-acolo, am nimerit in plina parada mai ceva ca la Rio, ca doar nah, nu poti veni la aeroport sa-l astepti pe Gicu’, fara smacuri, haur si hainute cat mai stramte si mai colorate/lucioase/amandoua. Nici asta nu m-a impresionat, eram prea nerabdatoare sa vad orasul.
Prietenul care a venit sa ma ia, m-a luat, m-a depus la camera inchiriata, a fumat o tigara si a plecat.
Nu vreau sa va povestesc despre teapa pe care mi-am luat-o cu camera inchiriata, ca n-are sens. E de-ajuns sa va zic atat: mi-a fost sila sa-mi fac dush in cada aia.
Si pentru ca misery loves company iar eu o convinsesem pe Dushu ca trebuie, da’ realmente trebuie sa ne facem de cap vineri noapte si deci ramane la mine, m-am trezit prinsa intre dragul de ea si jena de a-i explica ca respectiva camera este extrem de jegoasa. N-am reusit sa ii explic, si probabil ca nici n-am incercat prea din greu, pentru ca vroiam sa ma vad cu ea.
Nu stiu cu ce impresie a ramas, da’ eu am ramas cu aia ca n-am avut timp sa ne cunoastem indeajuns si ca mi-ar placea sa am timp sa stam de vorba pe indelete.
Vineri noapte am iesit sa bem o bere prin oras. Dushu’ plescaia ca o pisica si se tot uita in paharul de bere fara alcool, eu crapam de cald si de jena ca tre’ sa tarasc fata inapoi in jeg, ca sa facem nani.
La un moment dat aflu si de ce plescaia asa fericita: berea de fapt avea alcool, si inca mai mult decat berea din fata mea.
A doua zi de dimineata, mama bestiei coltoase si-a adunat bagajele si a fugit. N-am putut sa o condamn, si eu am facut la fel. M-am dus sa caut jucarii pentru pufosi, apoi am dat curs invitatiei facute de Ady.
Ady are o inima mica si neagra, dupa cum recunoaste si ea. Am fost complet socata sa vad ca o gagica asa mica si plapanda, cunoaste tehnici de tortura psihica. A scos de exemplu la un moment dat, niste slana pe masa. Fara sa puna ceapa langa! Si cu vreo ora-doua inainte sa trebuiasca sa plec sa ma vad cu cineva!
Am rezistat, vai de steaua mea cum, dar am rezistat :))
Biscuitii facuti de Dushu pentru pufosi, au avut un succes fulminant! Bine, n-au mai ajuns la destinatari in forma lor initiala, de ninjas, ci de puzzle cu body parts.
Mai ales piticul a fost foarte incantat de ei si a ros la picioare si trunchiuri, pana n-a mai putut.
Chiar trebuie sa-i cer reteta, sunt absolut senzationali!
Altfel.. mi s-a parut prea cald. Mult prea cald. N-am putut dormi decat cateva ore chinuite, lesinata de cald si neputand sa respir.
Cu cat drag ma gandeam la germanica mea un pic nazista pe ici-colo, dar rece si numa’ buna pe caldurile alea..
Bai, e tarziu. Ma duc la nani. M-am lungit cu povestitul, am facut cinspe mii de chestii intre timp si vad ca tot n-am zis cum trebuie ce vroiam.
Vroiam sa spun ca m-am vazut cu J si a fost ca si cum ne vazusem ultima data, acum o saptamana. Cel putin pentru mine. E gorgeoasa, slima, frumoasa si senzationala, ca intotdeauna.
out.