Am promis ca o sa scriu si despre altceva, in afara de propriul meu cur, de care se pare ca-s pasionata zilele astea. Dar nah, pe blog am scris mereu despre ce ma durea, si cum zilele astea ma dor detaliile..
In fine. M-am apucat intr-o seara sa citesc “Angela’s ashes” de Frank McCourt. O am de cel putin juma’ de an prin casa, si am tot evitat sa o citesc pentru ca stiu cum scrie tipul si stiam ca o sa fie greu de digerat. Ce sa zic.. e scrisa intr-un fel. N-am terminat-o, sunt inca la perioada copilariei mici, insa ma strabat sentimente contradictorii. Pun mana pe ea, incep sa citesc si nu-mi mai vine sa o las din mana. O pun jos din varii motive independente de mine, si pe urma nu mai vreau sa citesc, prea e dureroasa. Pana la urma imi fac curaj si pun iar mana pe ea si tot asa.. Probabil ca am sa o termin in urmatoarele 6 luni, la stilul in care o citesc. Pe langa ea, sigur ca citesc multa maculatura, ca sa mai spele din efect, insa aia nu se pune, e doar asa, ca sa nu intru din nou pe antidepresive.
In rest.. mai e o saptamana si ia pumpkina vacanta, eu mai am doua saptamani pana intru in concediu..intre timp numar secundele, asa chef de lucru am.
La job suge major, dupa cum am mai spus. Treburile merg foarte foarte prost, plus ca mosu’ cred ca e pe moarte. E foarte bolnav, iar mie imi tot vine sa plang si sa-i spun ca-mi pare rau ca-i bolnav, insa nu pot face asta. Asa cum e el, mie mi-e drag si chiar daca suna pateistic, sufar.
Ma intrebam astazi daca il mai gasesc cand ma intorc din concediu..
Fuckity fuck, fuck!
Dar asta este, viata nu sta pe loc, asa cum ii explicam si pumpkinei astazi, cand se plangea ca iar li se schimba profesoara. Clasa lor a avut cate un profesor/an. Asta de anul asta, pleaca si ea, si o sa vina alta. I-am spus ca lucrurile nu pot ramane neschimbate, ca mucegaiesc. Noi ne miscam, pamantul se misca, viata intreaga sa misca, si ca ar trebui sa fim recunoscatori ca putem trai si cunoaste mai mult asa, decat daca am ramane blocati intr-un punct. N-a prea inteles asta cu blocajul, dar am intrebat-o: ce ai fi preferat, sa ai o singura profesoara rea in toti anii astia, sau mai multe profesoare bune si dragute?
A priceput atunci, dar e inca mica si prea putin ranita ca sa treaca peste dorul de oamenii dragi.
In rest e cald, mult prea cald. Nu am idee cum am supravietuit in Bucuresti, cand aici azi-dimineata la prima ora erau 16-17 grade iar mie mi-era cald intr-o rochita extrem de subtire si de fluturanda. Cred ca incet-incet am sa ma retrag frumos la Polul Nord, unde sper ca n-o sa-mi mai fie cald :))
Acum la 9 jumate seara, sunt vreo 30 de grade afara, si cam tot atatea in casa. Mie mi-e somn de mor, insa trebuie sa mai stau treaza, sa las usile deschise, poate incepe sa adie vantul si se mai racoreste mai tarziu. Asta-i dezavantajul locuitului la parter: nu poti lasa usile vraiste la balcon.