N am chef sa scriu. Imi traiesc si mi pretuiesc bucuriile, prietenii noi, amintirile si bataturile din talpi.
Pacat ca n am putut face petrecere mare-mare de ziua mea, insa mi a fost bine. Cred ca incet-incet, de ziua mea va deveni traditie sa plec de acasa, sa-mi fac prieteni noi si dragi, sa am noroc porcesc si sa vad locuri care mi ar fi in mod normal inaccesibile din cauza bugetului, si sa vad marea. Mereu alta, mereu la fel de frumoasa.
Ma iertati ca nu povestesc inca. Sunt prea bucuroasa de tot si prea trista de despartire.