Prima zi de gradinita a pufulakisului. Omuletul abia astepta sa mearga sa se joace acolo cu copiii. Am fost foarte fericita pentru vreo jumatate de ora, dupa care a venit un tatic sa-si lase progenitura, iar educatoarea care statea in clipa aia de vorba cu mine, aproape ca mi-a tras un cot in ficati ca sa ajunga la el. S-a repezit ca un uliu, iar bietul om care desi avea vreo doi metri (ca l-a prins chiar in tocul usii, unde el statea putin aplecat sa nu dea cu capul de prag), zau ca avea o privire de popandau panicat.
Educatoarea a facut un sprint, a sarit peste o fetita care plangea langa ma-sa, si a aterizat la 5 cm distanta de tatic. I-a intins mana sa faca cunostinta, dupa care a uitat sa-i mai dea drumul :)) Omul era jenat, se uita in toate partile incercand sa scape, iar pe mine m-a bufnit rasul si m-am intors cu spatele.
Mi-am adus aminte ca in ziua in care trebuia sa vina pufulakis la gradinita sa vada cum este, l-a adus masculul, fiindca eu eram la birou. Eh, si cat a stat el cu copilul acolo, se pare ca aceeasi educatoare mai avea putin si-si dadea chilotii jos si se intorcea cu curul, ca o maimuta la zoo.
Nu l-am crezut, ca plm, o fi el bine-aratator, dar reactii de genul asta, inca n-am vazut. Acum il cred, dupa scena surprinsa mai devreme.
Sincera sa fiu, cred ca ma deranjeaza un pic atitudinea individei. Adica plm, chiar sare asa pe toti tatii? Mi se pare lipsita de profesionalism. Nu stiu cum sa reactionez, poate ca este o educatoare buna, insa nu stiu de ce, dar ma cam indoiesc. Daca ea e mai ocupata sa sara in pula primului tatic intrat pe usa, decat sa se ocupe de un copil care plange anxios, nu cred ca e un semn bun.
Nici nu pot sa ma duc sa-i fac plangere pe tema asta, nici nu pot schimba copilul din grupa chiar in prima zi. N-am idee ce sa fac. Nu ma simt confortabil stiind ca nimfomaniaca asta are grija de copilul meu.
Am inteles ca e nou-venita, iar pana la sfarsitul anului e clar ca nu sunt sanse sa plece. Ori sa dau cu ochii de ea in calduri inca 3 ani de-acum inainte, mi se pare cam mult, pentru neuronii mei obositi.
O sa ma uit cu atentie la ea, zilele astea, si daca vad ceva ce nu-mi convine vis-a-vis de comportamentul fata de copii, abia atunci am sa reactionez. Pana atunci n-as face altceva decat sa par o disperata invidioasa si acra, daca spun ceva.