Astazi cerul era invartejit ca-ntr-un tablou de Van Gogh. Mergeam prin lumina gri-albastruie, ca printr-o apa tulburata si trista, si-mi radeam in capul pieptului, acolo unde mi se inghesuiau respiratiile prea scurte si dureroase, astazi de dimineata. Radeam cu inima, pentru ca ieri ii tranteam pumpkinei o bashcalie peste carlionti si-i puneam hainuta rosie de catifea ca sa o duc pentru prima data la gradinita, iar acum am dus-o la scoala sa inceapa clasa a treia.
Azi-dimineata aveam mai multe emotii decat ea, si-mi venea sa plang un pic, pentru ca uite lume, botul asta de om e deja in clasa a treia si e frumoasa ca rupta din soare, iar mie imi vine sa nu-i mai dau drumul din brate, ca sa n-o doara nimic, sa-i fie totul rotund, frumos si cald ca sanul pe care-si odihnea fruntea de bebelus.
Asa radeam/plangeam de dimineata, pe sub un cer gri-albastrui incolacit melceste, serpeste, in jurul varfurilor de copaci.