“Nevermore” caraiam ragusit, frecand uleiul sarit pe pereti. Apoi am ras de una singura, in bucataria inundata de mirosul de carnati prajiti. Cat de Plutoniana atmosfera..lumina gri trecand prin folia lipita peste geam, becul anemic al hotei luminand indiferent dezastrul uleios, eu cu parul strans inutil pentru ca oricum mirosul de prajeala a patruns deja pana in ultimul folicul, si aragazul- negru, lucios, arzand fara mila buretele si degetele mele, la fiecare atingere prea indrazneata.
“Nevermore, Leano, nevermore!”