Am privit socata, fara sa pot face nimic, cum se scufunda vasul. M am trezit brusc in apa inghetata, fara vesta de salvare, si de aproape un an dau din maini si din picioare, incercand sa mi tin capul deasupra apei.
Am obosit. Ma dor toate si nu mai sper in aparitia vreunei barci, iar malul este inca atat de departe..
Strategiile mele plutesc la suprafata apei, in deriva, neoferindu-mi decat un sprijin efemer, purtandu ma din val in val, intr o directie necunoscuta.
Probabil ca ma invart in cerc, oceanul este atat de mare, iar eu n am niciun punct de reper. Macar dac-as sti sa citesc in stele..