Azi ma intrebam daca nu cumva am episoade maniacale, ca sunt zile d-astea in care nu pot dormi deloc, in care desi sunt obosita, ma invart ca titirezul si nu ma simt deprimata in mod deosebit. Si pe urma sunt zile in care-s varza, abia ma tarasc.
Mi-am dat seama ca baba de la birou, e din ce in ce mai senila si pune din ce in ce mai multa cafea in filtru. Dupa o cana de cafea dimineata, ma invart ca intoarsa cu cheita, pana spre dimineata, a doua zi :)))
Mi-am dat seama de asta, fiindca zilele in care abia ma tarasc sunt de obicei la sfarsit de saptamana, cand nu beau cafea deloc :)))
In alta ordine de idei, mi-am comandat cadoul de craciun. Pentru ca sunt wortheda, o sa vedeti dupa ce vine, ce este 
Intre momentul in care am inceput postul si momentul asta, m-am uitat la ceas si se facuse deja 6.25. Am aruncat pufu in costumul de iarna, l-am infipt in cizme, mi-am pus geaca si-un fular si-am fugit sa iau fata de la karate.
Cum atunci cand m-am intors de la job mi-am dat blugii jos, am ramas in ciorapi lungi si un pulover care imi ajunge pana spre genunchi. N-am mai stat sa imi pun pantalonii cand am plecat.
Pumpkina nu terminase ora, deci am mai stat p-afara cu curul in vant, inca vreo juma’ de ora. Bine ca e geaca lunga si cizmele la fel!
Cand am ajuns acasa si-am dat sa descui usa blocului, n-am gasit cheile. M-am uitat la telefon, tocmai ma anunta ca nu mai are baterie. Cu ultimele puteri (ale telefonului) l-am sunat pe mascul si l-am intrebat pe unde este. Din fericire abia intrase in casa, sa-si ia niste nustiuce, apoi urma sa plece din nou.
Bah, deci am avut un noroc porcesc, fiindca astazi a fost plecat din oras mai toata ziua.
Cat l-am asteptat, am stat in masina in fata casei cu pufosii.
A venit, am intrat in casa, si abia atunci am simtit cat de inghetate mi-erau dejtele. Ca am dat drumul la caldura, dar n-a apucat sa se incalzeasca masina, pana am ajuns de la karate, acasa.
Eh. Cam asta fac eu ca sa nu ma plictisesc :)))