Da, stiu ca am disparut ca magarul in ceata, dar nu prea mai gasesc energie nici sa ma scobesc in nas.
Mi-a zis cineva ca a auzit ca fostul husband ar fi murit acum vreo 2-3 ani. N-am cum sa verific, dar mi-ar parea rau sa fie adevarat.
OK, era depresiv si introvertit si cum era el, dar l-am iubit si mi-ar fi placut sa fie fericit in viata. Ma simt vinovata, desi stiu ca n-ar trebui, ca fiecare isi alege drumul in viata, dar stiu ca eu l-am tinut pe linia de plutire in aia 10 ani cat am stat impreuna, si in momentul in care n-am mai fost acolo sa am grija de el, s-a dus la vale.
Stiu ca era normal sa vreau sa imi traiesc viata altfel, nu doar facand pe sora de caritate cu el (si uite unde m-a dus asta..), insa pe undeva tot ma roade ca a reusit pana la urma sa se autodistruga.
De sambata incoace a fost o nebuneala continua, cu greble in cap, perfuzii, febra, plus drumul la Munchen si inapoi. Am reusit sa depunem actele pentru pasapoartele pufosilor. Pufulakis care oricum are dintii din fata-sus un pic iesiti in afara din cauza ca-si suge degetul, in poza zici ca-i soricel. L-a tuns taxu’ acum vreo saptamana, cand eram eu la birou, si ii ies clapaugele in evidenta.
Tanti de la consulat a fost socata sa vada ca pufulakis are mai mult de 3 ani si n-are pasaport. Ca cica ar fi trebuit sa ne ia de urechi mai demult, astia de la primarie. I-am zis ca m-au luat, dar doar de curand, ca pana acum n-am avut absolut nicio problema, pe nicaieri. Pana si la scoala cand am inscris fata, a fost ok sa ma prezint cu certificatul de nastere si atat.
Pumpkina ba il iubeste pe taxu’ si ii e dor de el, ba il uraste si nu vrea sa-l vada. O inteleg, incerc sa raman calma si sa o linistesc si pe ea, da’ e greu.
Pufulakis n-a mai facut febra de cand i-am dat antibiotic, dar oricum trebuie sa-i mai dau cateva zile, sa fie 7 cu totul.
Mi-am schimbat medicul de familie, ma duc la o tanti romanca undeva mai departe, dar o sa ma ajute cu cele aproape 30 de pagini pe care trebuie sa le completez pentru asigurarea de sanatate. Cum, de ce, de cand, si in ce fel sunt eu deprimata si cum se manifesta asta si de cand. Plm.
Trebuie sa fiu mai atenta cand vb cu masculul la telefon, ca mai scap cate un “pula mea” cand ma umple de nervi si-mi vine sa injur non-stop si sa-i adresez urari de bine, asa cum am invatat eu de la baietii din Drumul Taberei.
Azi pufulakis statea in bratele mele si baga o masinuta mica in maieul meu. Masinuta care iesea pe partea cealalta, cand ridica poalele sa vada pe unde e.
La un moment dat, isi ia mutra aia suparata, se botoseste tot si zice printre dinti ” aitea in pulu’ meu!” Masina n-a stat, si nici eu, ca in loc sa intru in pamant de rusine ca invata fi-miu prostii de la ma-sa, pe mine m-a bufnit rasul.
Asta dupa ce am luat-o pe pumpkina de la scoala, si-am vazut ca era toata in lacrimi ca Patricia (o colega romanca din clasa) e rea cu ea si minte si .. etc. Era sa zic plm, da’ nu zic.
Eh, si am vazut-o pe ma-sa, i-am zis ca vreau sa vb cu ea cateva clipe, aia era isterica si plina de spume. Mi-a zis ca pumpkina i-a aratat dejtu’ din mijloc lu’ fiica-sa. Eu iar n-am intrat in pamant de rusine, mi-am tinut gura si i-am spus doar ca ii garantez ca fiica-mea habar n-are ce inseamna dejtu’ din mijloc in sus. Tot de la mine a invatat si asta mica prostii, ca eu mi-am tras o taietura fix pe mijlociu si i-am aratat masculului zilele trecute ca m-am taiat. Eram nervoasa, desigur, dar le-am zis copiilor care erau si ei de fata, ca i-am aratat taietura. Cred ca fiica-mea nu m-a crezut, totusi.
Am fost calma si i-am spus ca fi-sa nu o lasa pe pumpkina sa se joace cu ea si cu alte fetite, si ca fiica-mea sufera, ca e singura si nu are pe nimeni in clasa. E nou-venita si ii e greu.
Pana la urma s-a calmat, si i-a zis fiica-sii sa o includa si pe pumpkina in jocurile lor, sa n-o mai refuze. Sa vedem ce-o sa iasa.