Zilele astea am senzatia ca ma misc prin marmelada. E cald si umed, ma simt lipicioasa la 5 min dupa ce ies din dush, sunt mega-obosita fiindca (stiu ca-i greu de crezut, dar parca sunt si mai stresata decat acum cateva saptamani) iar dorm incredibil de putin si ieri cand m-am uitat in oglinda, mi-a venit sa imi scuip in san. Jur ca am vazut cum o sa arat eu cand o sa mor. Palid-verzuie pe sub bronz, buze vinetii, cearcane negre, ochi infundati in orbite si ascutita la fata. O frumusete, ma mir ca nu s-a spart oglinda.
Nici azi n-am aratat mai bine, dar nu m-am vazut decat de dimineata cand m-am spalat, dupa care am decis ca mai bine nu ma mai uit.
Cum a fost zi de stat acasa, evident ca am facut curat, am facut ciorba si pentru ca picam de somn, ma lua cu lesin pe la incheieturi si mi se inchideau ochii, am zis sa fac ceva dulce.
Ce puteam sa fac decat o reteta incredibil de simpla (asa e descrisa in carte), pe care eu am reusit sa o termin in o ora jumate. Daca va mananca in cur, incercati sa o faceti si voi, se numeste “lapte de pasare”. Probabil ca timpul normal de preparare este mai mic, dar la mine a durat mai mult, remember: ma misc prin marmelada. Ah, si crema aia mie mi-a iesit ca o omleta cu vanilie :)) am lasat-o prea mult pe foc, dar e ok si asa. Oricum n-am sa mai repet experimentul prea curand. Poate la pensie, cand oi avea rabdare sa fierb molcom o ora jumate pe langa cratita cu lapte.
Dupa-masa copiii au luat-o razna. Pufulakis racnea intr-un colt, pumpkina in altul. Cum vremea e de rahat si nu i-am putut scoate afara ca ba ploua, ba ardea soarele de te coceai, ba era plin de nori si batea vantul de-ti inghetau limbricii in tine.
Cum n-am chef sa ma apuc de reparatii capitale si sa spal sange de pe pereti, le-am smuls gherutele infipte reciproc in gatlejuri, i-am indesat in masina si am plecat sa il plimb. N-aveam prea multa benzina si nici bani, dar i-am dus la un magazin second-hand de unde am cumparat un scaun gen Poang pentru copii (pufu nu se mai dadea dus din el), apoi am oprit la Mc fiindca pufu e in greva foamei de vreo saptamana jumate si a ramas fara copanele si falcute. A mancat vreo 5 cartofi si 2 nuggets, ceea ce e o mare realizare.
Acasa la pranz a luat fix o lingura de ciorba, de-mi venea sa-i fac cratita guler. De laptele de pasare nici n-a vrut sa se atinga, si de fapt de nimic altceva in afara de un pic de iaurt.
Am ajuns acasa, l-am bagat pe tarzan in cada sa prinda pestisori cu o chestie d-aia ca o plasa pentru fluturi, doar ca e pentru pestii de plastic, i-am citit pumpkinei, i-am citit pufosului, si cand ziceam si eu ca in sfarsit respir un pic, a venit pumpkina peste mine.
De cateva saptamani e si ea foarte data peste cap. O inteleg, pe de o parte isi doreste un tata, pe de alta parte asta pe care-l are fiind un tampit, e normal sa simta ca-l uraste. Si balanseaza asa intre love-hate pana cade lata cu lacrimi in ochi si mucii pe piept.
Incerc sa o ajut cat pot de mult, insa ce pot sa-i spun mai mult decat ca e normal sa simta asta si ca trebuie sa se linisteasca un pic?
La sfarsitul saptamanii masculul o sa plece din tara. A avut tot felul de interviuri telefonice cu diverse firme si acum o sa se duca sa vada daca iese ceva. Sper din suflet sa ramana acolo! Sa apucam si noi sa ne tragem sufletul, sa nu-i mai dea pe copii peste cap cu aparitiile si disparitiile lui. Zici ca-i iepurele din joben. Acum e, acum nu-i!
Si cand e, e mai tot timpul cu fundul in sus si ii cearta pe copii. Si astia mici sunt stresati si fac numai prostii, dar el ar trebui sa nu se puna la mintea lor..
In fine, sa se duca sa ne lase..
Si ca sa termin povestea cu venitul spre casa, ca am sarit partea asta: cand am plecat de-acasa, am dus la masina o sacosa cu cd-uri. I-am rugat pe pufosi sa caute unul pe care sa il ascultam, si au decis ca vor muzica din ’80. Cat de fain a fost cu ei! Am dat muzica tare, am cantat si am dansat in masina la intoarcere, ca oricum mergeam cu a-ntaia/a doua/ pauza, a-ntaia/ a doua/ pauza..Nu ne-am enervat ca pe un drum de 10 min am facut aproape 40 
Si nici nu ne-au mai enervat stergatoarele, care scartaie ca o poarta de castel bantuit.
Abia astept sa vad ce vor sa ascultam data viitoare. Am jazz, oldies, rock si electro swing. Clasica am lasat-o acasa, ca pe mine ma adoarme la volan daca bag d-astea. In Ro ascultam tot timpul pentru ca ma calma si nu saream la beregatile alora care tineau mortis sa ma urce pe stalpi, dar aici nu mai pot.
Meh, cred ca trebuie sa mai cumpar ceva muzica.. Parov Stelar cred ca o sa le placa. Sau mai bine Buena Vista C.S., ca asta le place. Si Cesaria Evora. Si Portishead imi place, dar nu stiu daca pentru ei ar fi ok.
Heei, cine zicea ca n-am planuri de niciun fel? Acum o sa ma duc sa rascolesc prin magazinele sociale sa caut cd-uri cu muzica 
Ah, si in seara asta, cand stateam pe marginea cazii si incercam sa-l conving pe pufulakis ca a pescuit destul, m-a sunat terapeuta. Cum intre urechi am tot magiun si uit totul si-s confuza pana la disperarea celor din jur, cand am stabilit data trecuta urmatoare programare, am zis ca e ok sa ma duc maine la 12. Numa’ ca nu era! Pumpkina iese la 12.15, si fiind in sedinta n-as fi avut cum sa o sun sa astept cu ea la telefon sa ajunga acasa. Plus ca prefer sa ma duc sa o iau, e atat de greu ghiozdanul ala,ca ii rupe spatele si umerii. Eh si m-a sunat terapeuta sa ma intrebe daca e ok sa vin de dimineata.
Mie mi-a fost rusine sa o sun sa o intreb daca pot veni la alta ora, pentru ca stiu cat de multi pacienti are si ca a renuntat la o ora din pauza ei de la pranz, ca sa ma bage pe mine de la 12. Femeia isi ia 2 ore de pauza, fiindca lucreaza de dimineata pana seara. Cum sa ii spun sa faca magic si sa convinga alt nebun sa vina in locul meu, iar eu sa ma duc la alta ora? :))
Am acceptat bucuroasa, deci s-a rezolvat si asta. Acum mai am de completat cele cinspe mii de hartii pentru AOK, ca mi-au mai trimis un plic. In care sa povestesc cu detalii cum de s-a lovit pufulakis la cap.
Pulu meu..hai ca iar o iau in jos, incep sa-mi aduc aminte cate am de facut, si nu-i bine. Ma bag sa ma uit la Top Gear Sau la Louis CK.