De vreo saptamana sunt pe regim de scos toxinele. Si astazi pentru ca mi-a fost lene sa ma duc sa-mi iau un mar din bucatarie, am tras mai spre mine punga cu chipsi din sfecla rosie, si-am ros-o pe toata :)))
Hai ca-i mancare sanatoasa!
Mi-am dat seama ca nu exista “un chips-doi si pe urma ma opresc”. De-aia nici nu prea cumpar, de obicei, insa astazi cand m-am dus sa cumpar paine, erau acolo pe raft, echivalentul trabucelor cubaneze, rulate intre sanii virginelor, fix ca-n reclama. Ei bine, chipsurile astea handmade sunt de o mie de ori mai bune ca alea facute din carton prajit, si-s doar cu cativa centi mai scumpe. Imi plac atat de mult, ca atunci cand dau cu ochii de ele, incep sa salivez 
Am vazut pe net retete, insa habar n-am de unde as putea cumpara sfecla rosie proaspata, ca sa-mi fac singura.
V-am zis ca abia astept sa vina primavara, nu? Ei bine, azi-dimineata erau -7 grade si un soare orbitor. Am iesit pe balcon si nu mi s-a parut asa frig. Am stat un pic cu ochii inchisi, si-am absorbit caldura si lumina, 5 minute de liniste pentru mine.
Astazi n-a trebuit sa ma cert cu pufosii, ceea ce-i un miracol, dar pun asta pe seama faptului ca pumpkina de ieri face exercitii-viteza, pe site-ul pe care lucreaza toti copiii din clasa ei. Fac intreceri, se provoaca la duel, castiga puncte si cred ca-i o metoda geniala sa-i faci pe pitici sa lucreze cu chef la mate si gramatica.
Habar n-aveam de site-ul asta, ca muta nu mi-a zis, am aflat abia la sedinta.
Dupa cum spuneam, ea a fost ocupata, pufulakis m-a ajutat sa fac de mancare, asa ca a fost liniste si pace.
Stiu ca ar trebui sa fiu mult mai depresiva decat sunt, in momentul asta, dar cumva reusesc sa fiu functionala si zambitoare. Scot din viata mea toate gandurile si sentimentele toxice, nu doar cartofii prajiti.
Mai am putin si incep sa cant ca fiica-mea “let it goooooo, let it goooooo..”
Gata, sunt prea batrana sa car dupa mine toate sentimentele astea nerezolvate, toate parerile de rau, toate urile si tristetile, si iubirile expirate!