Tinand cont de faptul ca nu-s o inotatoare de performanta, ma mir ca am reusit sa ajung azi-dimineata cu bicla pana la birou. Era o ceata si o umezeala, de-mi venea sa dau si din maini, nu doar din picioare. Norii erau atat de jos, incat abia vedeam etajul 2 al caselor.
La intoarcere m-am prajit, desigur, sub soarele arzator al celor 20 de grade de-afara. Am ajuns acasa cu picioarele tremurand si rosie la fata de paream in pragul apoplexiei.
Pufilakis se simte bine, dar nu perfect. Taxu’ nu i-a facut astazi inhalatii, desi i-am spus in detaliu ce trebuie sa faca, desi i-am zis ca nu cumva sa uite. L-am sunat si de la birou sa ii aduc aminte, i-am mai spus odata ce trebuie facut, el mi-a taiat-o scurt, cum adica il bat la cap, ce, e incapabil sa aiba grija de copil? Se pare ca da. E incapabil.
Urmeaza sa impachetez pumpkina si sa o duc la joaca cu o colega de la scoala, iar eu cu pufu sa ne plimbam un pic incetisor, sa nu-l ametesc prea tare.
Maine merge la gradi, eu la birou, pumpkina la o alta prietena, pana la pranz cand ma intorc.
Prima zi la biuro, dupa vacanta, a fost horror. Cand ma gandesc ca trebuie sa ma intorc acolo zi-de-zi, incep sa ma deprim.
Partea nasoala e ca nu ma lasa sa pun postere cu gorgeosi pe pereti, doar oferte cu scule si unelte. Pai cum plm sa ma simt motivata, daca n-am si eu ceva acadele pentru ochi? Huh? Cum? Uite ceva de genul asta m-ar face sa muncesc mai cu spor, sunt sigura 
