Masculul n-a mai plecat vinerea asta. Ori a citit postul si s-a decis sa mai stea doar asa.. for fun, ori intr-adevar a fost cea mai buna solutie in momentul asta.
Nu ca l-as fi vazut zilele astea, a trecut azi-dimineata pe aici si a stat cu pumpkina vreo ora, pana s-a trezit si pufulakis, a mai stat si cu el cateva minute si pe urma a plecat in treaba lui.
In afara de asta, nu mai stiu, am capul varza. In fiecare zi fac un milion de chestii, si de cele mai multe ori n-apuc sa scriu nimic. A doua sau a treia zi, e totul amestecat si nu mai stiu cand si ce am facut.
Ma rog. Am fost la doctor cu mutra mea gri-verzuie si cu cearcane atat de negre si de adanci, de te sperii cand ma vezi. Doctoreasa mi-a dat pe loc concediu o saptamana, si mi-a zis sa dorm. Right. De parca as avea eu ceva impotriva somnului.
Mi-a mai zis si sa ma odihnesc. Iham, ca si cum as putea sa nu fac nimic prin casa.
Miercuri am fost la un second-hand sa caut un dulap mic pt hainele pumpkinei, ca sa i le mut pe ale ei acolo, si eu sa mi le bag in dulapul ei. Am gasit unul perfect. Doar ca nu incapea in supozitor. Cand am ajuns acasa, baiatul mai mare al vecinei de sus, tocmai descarca un dulap dintr-o duba. M-am dus la el cu tupeu si l-am intrebat daca ma poate ajuta sa iau dulapul de la magazin. Mi-a zis ca da, ca poate merge vineri dupa lucru cu mine, dar ca tre’ sa vada la job.
Vecina (ma-sa) a sunat joi dimineata la usa sa-mi spuna ca e ok, asa ramane. Bine ca a sunat, ca mie imi sunase ceasul si am adormit la loc, pumpkina sforaia iar pufuletele isi morfolea degetul in somn.
Dupa ce am impachetat pumpkina si am alergat cu ea la scoala ca era foarte tarziu, am venit repede acasa si pufulakis inca dormea. Bine ca nu-i departe, am facut 3 min dus-intors.
Cand m-am mai dezmeticit un pic, m-am dus la vecina sa-i multumesc si sa imi cer scuze ca eram asa chiauna un pic mai devreme. Mi-a zis ca ea are un dulap mare de care vrea sa scape, iar mie mi-au lucit ochii. M-a intrebat daca il vreau, si i-am zis ca da.
Vineri seara m-am trezit cu ea, cu dulapul si cu fi-su al’ mare la usa. Au carat dulapul, si Thomas (fi-su) mi l-a montat.
A fost foarte dragut si l-a fixat foarte bine, sa nu batzaie.
Azi am facut treaba prin casa, apoi m-am apucat sa ma uit dupa pisici pe net. Nu se mai poate cu pumpkina, ca nu mai aud altceva decat “eu de ce nu pot sa am un animal de casa?”
Ieri i-am zis ca am vazut un arici la noi in gradina, si m-a pus sa scobesc prin gardul viu, sa-l caut sa il luam la noi. I-am explicat ca n-avem cum sa il rapim si sa il tinem prizonier, ca asta nu-i frumos. A acceptat pana la urma, dar a reinceput sa fredoneze pe tema animalelor de casa.
Ah, si in timp ce ea fredona, am gasit o pisica de dat. Numai ca nu era prietenoasa cu copiii, deci n-am luat-o.
Pe urma a venit un nene sa ia dulapul in care avea hainele pumpkina, dulap pe care l-am demontat de dimineata si l-am dus in beci.
Toate hainele ei si ale mele, plus cearceafuri si prosoape, au incaput in monstrul pe care mi l-a dat vecina 
Me happy!
Dupa ce am demontat si carat dulapul, am mutat biroul din camera mica in dormitor, pentru ca e foarte luminoasa camera, si pumpkina prefera sa-si faca temele acolo.
Nenea care a luat sifonierul era un roman care m-a calcat pe nervi. Numai cat port la picior nu m-a intrebat si nici nu mi-a bagat lampa in ochi, ca sa-i zic care-i numele de domnisoara al bunica-mii. Mi-a fost o sila.. plm. Bine ca l-a luat si am scapat de el.
Pe urma pe seara ne-am uitat la pui de pisica, si pe cuvant ca as fi dat oricat pe o matza, numai sa nu o mai aud pe pumpkina miorlaind. Am gasit una de dat, mergem sa o luam sambata. Nu costa nimic, dar e la 40 km. Pulu’ meu, ma costa benzina max 10 euro, io zic ca merita. Plus ca trebuie sa-mi mai cumpar si nisip si cutiuta, plus o chestie de racait cu ghearele, pana sambata.
Dupa ce am vorbit cu omul si am stabilit ca venim sa o luam, n-am mai gasit anuntul online, ca daca era treaba vorbita, omul a fost serios. Deci n-am mai putut sa-i arat poza pumpkinei. Care nu vroia sa doarma, ci statea si facea liste cu ce ne trebuie pentru pisica.
Frac-su urla ca din gura de sarpe “Mickey Mouseeeee!”, ca vroia carnetelul sora-sii cu ante-mentionatul sobolan, in care isi nota asta “Katzenfutter” si “Katzenklo”.
Pana la urma i-am dat un mesaj omului cu pisica, si l-am rugat sa-mi trimita o poza cu creatura, ca fiica-mea nu poate sa viseze exact, daca nu stie cum arata dihania.
A fost un dragut si mi-a trimis, au si ei copii si stiu cum este. Deci pana la urma am calmat-o si s-a culcat.
Pe urma a aparut masculul ca zburatorul, pe balcon, de m-a speriat ingrozitor. A adus bobo pentru copii si doua beri mici. Am baut fiecare cate o jumatate dintr-una din sticle, dupa care a sarit din nou peste balustrada. Ca scari nu mai avem, a plecat proprietareasa cu ele si nu s-a mai intors. Trebuia sa inlocuiasca scara, si dusa a fost. Nu mai dau de ea nicicum. Cre’ ca daca nu ii platesc chiria o sa isi aduca aminte de mine, dar prefer sa nu risc.
In fine, l-am rugat sa nu sara balustrada, ca pe urma zice lumea ca-s curva si vin barbatii la mine pe inserat. Nici macar nu era intuneric afara. A ras si a zis ca lasa, ca il cunoaste lumea.
S-a carat iar eu sunt un pic ametita de la jumatatea aia de pahar, ca astazi cu toata nebunia, n-am apucat sa mananc.
Mi-e foame dar n-am chef de nimic din frigider. Acum cateva zile am vrut sa fac dulceata de struguri, dar mi-a iesit un compot foarte dulce, deci nici asta nu pot manca.
Cred ca ma duc pana la urma si imi iau o bucata de branza si-o rosie. Am mai zis ca-s taranca si ca am gusturi simple 
In rest pe cuvant ca nu-mi mai aduc aminte ce-am facut. Acum pe bune ca uneori ma ingrijorez. E adevarat ca zilnic fac o gramada de chestii, si ca dupa cateva zile nu mai stiu cand si ce am facut, dar chiar asa.. Poimaine pun pariu ca n-o sa mai stiu ce am facut azi, iar maine daca o sa ma gandesc, o sa fie totul cam in ceata.
Ma rog, maine mai am doar bucataria de racait, ca astazi n-am apucat. Mi-e lene sa scot vasele din masina si sa le pun la loc. Plus ca pe seara le-am prajit pufosilor niste carnati si a sarit ulei peste tot, deci tre’ sa curat si aragazul. Ihh, si firmituri, firmituri peste tot prin bucatarie!
Indiferent cat de repede curat dupa ce le dau sa manace, inevitabil seara as putea hrani un card de porumbei, cu ce se aduna ca prin minune pe sub masa.
Gata, ma duc sa ma dau pe 9gag si pe urma ma bag in pat.