Multumesc tuturor celor care au fost pe-aici si i-au urat de bine Pumpkinoasei 
Luv iu!
De ziua ei am fost sa ne plimbam prin Ansbach, ca pe-acolo n-am fost niciodata. Ideea era sa ne plimbam un pic, apoi sa manacam o pizza si sa ne intoarcem acasa.
Cu pufu’ bolnav si cu mine nedormita pe motiv ca stau noptile sa am grija de el, am decis sa ne plimbam doar prin centru.
Pufulakis a adormit pe drum, si la fel as fi facut si eu, dar m-am chinuit sa par un pic vie asa ca n-am dormit.
Cand am ajuns acolo, l-am lasat pe mascul la masina langa pufulakisul adormit, eu si pumpkina am luat-o la pas. Si cum nici ea nu rezista sa vada carti si sa treaca pur si simplu pe langa, ne-am proptit in prima librarie. De unde a iesit peste jumatate de ora cu o carte: “Lola auf der Erbse”. Filmul il vazusem cu cateva zile mai inainte, acum a vrut si cartea. Intre timp se trezise si pufulakis, care nu vroia pe jos, ci doar in brate.
Dupa librarie am dat eu cu ochii de un plafar. Primul pe care-mi cade privirea, de cand ne-am mutat in De. Nici nu stiam ce sa caut mai intai, mai ales ca nu aveam timp sa stau prea mult printre rafturi. Din fericire am gasit imediat sirop de catina si ulei de lavanda.
N-am apucat sa ma uit dupa echinaceea sau alte minuni pe care tare mi-ar fi placut sa le gasesc, gen tinctura de tataneasa. De fapt, cred ca daca ar fi dupa mine, mi-as umple o camara numai cu remedii d-astea naturiste pentru orice fel de buba :))
In fine, ne-am plimbat, am admirat peisajul, apoi ne-am oprit la un loc de joaca.
Pumpkina era un pic trista, pentru ca taxu’ era ca de obicei, adica nu vorbea cu noi. Pufulakis am mai spus, nu se prea tinea pe picioruse, iar eu m-as fi prabusit fara sa ezit intr-un colt, unde sa adorm instantaneu.
N-a fost chiar o sarbatoare asa cum ne-am fi dorit. Ansbach e un oras frumos, cel putin din ce am vazut asa, in trecere, insa nu a fost bucurie in iesirea noastra in familie.
La un moment dat, am plecat spre casa. Pumpkina vroia sa manance ceva, pufu zicea si el ca ii e foame, deci ne-am oprit la un KFC. Unde cand am plecat, mi-am uitat geaca de piele, dar am recuperat-o a doua zi, cand am venit de la job.
Dupa cum spuneam, ne-am simtit dezamagite, si eu si pumpkina. Incerc sa-l includ si pe mascul in evenimentele noastre, mai ales ca sunt si copiii lui, insa din ce in ce mai mult, am impresia ca il deranjam.
Copiii ii simt lipsa, dar el nu isi face timp pentru ei. As avea si eu nevoie de un pic de timp pentru mine, dar imi este imposibil sa ma bazez pe el.
Mi-a tot scos ochii zilele astea, ca luni m-am dus la doctor dupa-masa, si n-a mai putut el sa se duca nu stiu unde. Dar stia ca ma duc la doctor, stia ca am febra si ca trebuie sa ma duc, si cu toate astea si-a facut programare exact atunci. Nu i-am zis nimic, pentru ca asa face intotdeauna. Nu ma pot duce nicaieri sa stau mai mult de o ora, ca brusc are nevoie sa plece si eu trebuie sa ma intorc sa am grija de pufosi.
Cred ca pur si simplu nu ii place sa aiba grija de copii. Oricum nu se simte responsabil pentru ei. Se pare ca ei sunt numai preocuparea mea. El e parinte cand are timp si daca are chef. Plm, daca asta care si-a dorit copiii, face asa, ma intreb cum se comporta unul care a devenit tata impotriva dorintei lui.. Sau poate si dorinta lui de a avea copii a fost tot o minciuna, la fel ca tot ce i-a iesit pe gura?
In fine. Asta avem, cu asta defilam. Intre timp mi-am dat seama inca o data ca-s fraiera, si ca tot sper ca idiotul se schimba de dragul copiilor. A promis ca de Craciun va petrece toata vacanta cu pufii. Asta pentru ca eu as fi vrut sa plec cu ei undeva, iar el a zis ca nu, sa nu plecam ca vrea sa petreaca si el vacanta cu ei. Iar eu l-am crezut. Chiar am crezut ca pufosii vor fi prioritatea lui, macar o data pe an.
OK, deci nu plecam nicaieri, asteptam sa ne onoreze cu prezenta domnul mascul. Pot sa pun pariu de pe acum, ca va petrece cu noi fix cat a petrecut si pana acum, de cand s-a nascut pumpkina: vine in noaptea de ajun, candva in jurul miezului noptii, asta daca nu cumva ajunge pe la 6-7 si pleaca imediat dupa 8 seara. Apoi vine pe 25 cateva ore, de dimineata, si gata. Pe bune ca o sa notez cate ore sta cu pufosii.
Sau si mai dragut, caut sa duc eu copiii pe undeva, macar 3 zile. Ca sa nu mai fie inca o vacanta petrecuta in casa, cu astia mici asteptand la nesfarsit sa vina nesimtitul de mascul..
Hai ca mi-am inceput postul povestind despre cea mai trista zi de nastere a pumpkinei, ca sa ajung la motivul nervilor mei de toate zilele: masculul.
Mi-am dat seama ca daca vreau sa fim fericiti si impliniti, trebuie sa-l las sa se spanzure si sa nu mai incerc sa-l salvez sau sa fac din el un tata bun, cand el nu e croit pentru o viata de familie.
Imi promit mie insami, ca nu am sa mai pun baza pe ce-mi spune, si de-acum inainte am sa organizez eu toate sarbatorile din famile. Fara el.