Azi-dimineata ma invarteam ca un rechin, de fapt eram o gasca de rechini ca nu eram singura. Nu stiu de ce dar nu-mi vine sa zic banc de rechini, ci gasca, fiindca-s smecheri, rad cu toti dintii si aluneca gratios ca un peste printre curve.
In fine, alunecam in viteza a doua pe strazile din jurul biroului, in cautarea unui loc de parcare, si asta a fost imaginea suprapusa peste ce vedeam prin ochelari si parbriz: o gasca de rechini la panda, alunecand aproape fara zgomot, atenti la fiecare miscare, la fiecare sclipire rosie de frana a masinilor de pe dreapta si de pe stanga, respirand calm, cu toate simturile in alerta.
Un pic mai tarziu, mi-am cumparat ciocolata neagra, aproape la fel de neagra ca cerul gurii mele.