La serviciu a fost o saptamana de cosmar. Din fericire s-a terminat, si saptamana viitoare sper sa fie liniste.
Tot din fericire, sefii au aprobat pana la urma sa ma mut singura intr-un birou. Ce liniste! Ce bucurie! Ce frumos stau eu si vorbesc cu clientii si lucrez in ixeluri, fara sa aud pe fundal muzica turceasca din telefonul colegei!
Contabila a incercat sa ma bage intr-un rahat. Din care eu am iesit cu eleganta, ca-s o doamna, ce pula mea!
Nu, acuma serios, chiar am iesit cu eleganta, fara sa imi pun poalele in cap, fara sa urlu sau sa fac scene. Pur si simplu mi-am explicat pozitia, am cerut sa fiu lasata in pace si sa ma lase sa stau singura in alt birou, ca eu n-am timp si nici chef de rahaturi. Da, asa i-am zis sefei : rahaturi.
N-a indraznit niciuna sa intre la mine in birou si sa comenteze sau sa intrebe ceva.
Ceea ce nu poate desigur, decat sa ma bucure.
Mi-am dat seama inca o data, ca de cate ori cineva m-a urat asa, din rarunchi si a incercat sa-mi faca rau, si-a luat-o peste ochi. Da’ misto de tot, nu asa de mantuiala. Si pe cuvant ca nu-s razbunatoare. Niciodata nu m-am razbunat pe cineva, chiar daca as fi putut, pentru ca mi s-a parut sub demnitatea mea sa ma cobor pana la nivelul alora care mi-au dorit raul.
Dar in fine, se pare ca exista karma, pentru ca pana acum n-a scapat niciunul de consecinte.
Mi-e clar ca trebuie sa imi gasesc alt job, pentru ca n-am nevoie de mai mult stres in viata, am destul si-asa.
Iar jobul urmator va aparea cumva, asa cum au venit toate lucrurile bune din viata mea: dintr-o data 
In alta ordine de idei, sa stiti ca eu astept Craciunul cu obisnuita bucurie. Abia astept sa facem decoratiuni pentru pom. Cand avea pumpkina vreo 3 ani, am facut impreuna ingerasi din hartie igienica roz :)) A tronat unul vreo 2 ani in varful bradului, dar l-am pierdut pe urma la o mutare. Insa anul asta vreau sa fac altul, cu pufosii. Poate nu chiar din hartie igienica, o sa vedem din ce, dar vreau sa pun mai putine globuri si mai multe chestii facute de noi.
Am in beci o cutie mare cu globulete standard, si chiar daca nu sunt urate, mie nu-mi spun nimic.
Sunt ciudata, stiu, dar imi plac mai mult bulinele din hartie colorata pe care le deseneaza pumpkina si le agatam in brad sau ingerasii facuti din diverse, din ce ne pica in mana.
Anul asta, pentru ca e casa mea si eu decid ce pom o sa avem, o sa cumpar unul de plastic. Am vorbit deja cu pumpkina inca din anii trecuti, insa masculul n-a fost niciodata de acord, ca lui trebuia sa-i miroasa a brad.
Nu pentru ca ar fi mai ieftini, ca nu sunt, ci pentru ca nu imi place sa-i vad murind la mine in sufragerie, plus ca atunci cand se usuca le cad acele peste tot.