Raportez ca avem un Craciun linistit, imbuibat cu sarmale si cozonac!
Pufuletii se joaca, eu am baut vin rosu, asa ca racnetele lor de indieni suparati, nu ma impresioneaza deloc :))
Nu merge foarte usor schimbul de jucarii, pentru ca la un moment dat in loc sa negocieze, isi dau cu sinele de la trenulet in cap, dar cum am deja o jumatate de pahar de vin la bord, de dupa masa de pranz, ma bucur ca nu si-au spart capetele si-i impac momindu-i cu alte jucarele.
Ma gandeam ca o sa fie o sarbatoare trista, aniversarea unui an de la dezastru, insa nu-i asa. Mi-e bine. Pufosii sunt fericiti.
Mai aveam de sambata 13 euro pe cont, si 10 din ei au plecat alaltaieri spre un baietel bolnav. Oricum n-am bani, cu 10 euro in plus sau in minus, pentru noi e cam tot aia, dar pentru copilul ala, poate ca face diferenta.
Se termina anul si nu stiu ce va urma in cel care vine, insa sper ca ne va fi bine, poate mai bine ca anul asta.
Am tras mult, am plans mult, am disperat, am facut foamea, am muncit, am stat treaza noptile, am vegheat copiii bolnavi, am incercat sa-i impac si sa-i ajut sa treaca peste trauma despartirii, am facut terapie, am scobit in mine mai mult si mai adanc decat am facut-o vreodata, pentru ca mi-a fost teama ca ma voi pierde, ca-mi voi pierde mintile definitiv si n-am vrut sa las asta sa se intample.
Dar: am avut cea mai grozava aniversare din viata mea, am reusit sa duc copiii intr-o vacanta senzational de frumoasa, am cunoscut oameni minunati, am primit ajutor atunci cand nu credeam ca mai exista iesire, am reusit cumva sa pun sub brad o gramada de jucarii, tatal pufosilor a venit sa petreaca timp cu ei de Craciun, am iesit din vartejul depresiei (inca nu-s la mal, dar pe-aproape), si am invatat ca pot face multe. Pot fi mama si tata, pot conduce mii de km cu doi copii mici intr-o masina minuscula, pot munci fara sa mananc si sa dorm- cu lunile, pot trai in “acum” si sa ma bucur de fiecare lucru frumos, chiar daca in jur dezastrul se intinde cat vezi cu ochii. Pot reconditiona mobila, pot muta dulapuri cat peretele, prin casa, de una singura, pot avea grija de copii, de casa si de job, fara sa mor de extenuare si fara sa imi iau campii. Mbine, ma mai prabusesc din cand in cand, da-i normal, cred eu. Oricum, sunt optimista. Daca ma astept sa mi se intample lucruri bune, ele se vor intampla.
Ca si in anii trecuti, nu-mi fac liste cu obiective pentru anul care vine. Astept sa fiu surprinsa placut 
Pentru voi toti, prietenii si oamenii pe care i-am cunoscut aici, sper sa aveti un Craciun minunat!
<3