De trei zile ne jucam in zapada 
Ninge aproape fara oprire, si chiar daca m-am cam saturat sa dau la lopata zapada din curte si din fata casei, cand ii vad pe pufulosi alergand fericiti si rosii in obraji, ma topesc toata.
Iesim de doua ori pe zi, sa fim siguri ca obosim bine si seara cadem lati :)) Mai mult eu, ca ei tot mai gasesc energie sa protesteze cand trebuie sa ii bag la culcare.
Am avut un Craciun linistit, ne-am jucat cu masinutele pana am ametit, pumpkina a primit un Trivial Pursuit si pufulakis a insistat sa joace si el :)) Il intrebam chestii de genul: cate picioruse are un catel? Si el imi raspundea mandru: patlu!
N-a fost chip sa jucam linistite, pentru ca pufosul trebuia sa fie si el motz peste noi. Dar intr-una din zilele astea, sigur prindem o ora-doua. Acum e mai dificil, pentru ca am zis: suntem si dimineata si dupa-masa pe afara.
Am tras la sanie in sus si-n jos pe dealurile din parc, ne-am dat pe rand sau cate doi, m-am dat cu poporutchele, am facut oameni de zapada, am facut ingerasi in zapada in parcarea din curte, dar ce n-am facut? Intram in casa cu toate hainele ude :)) Din fericire cum eu sunt o bogatasa si-mi permit, copiii au cate doua geci de iarna, deci cat se usuca un rand, ies afara cu al doilea rand de haine de tavalit in zapada.
Azi am facut ultimele cumparaturi, desi cred ca maine va trebui sa ies sa mai iau paine, ca aia cumparata azi s-a topit deja pe jumatate. Io ce sa fac daca era buna?
Am pus pe mine deja 3 kile, dar nu-mi fac griji, incepe munca in curand si iar alerg ca disperata in toate partile, o sa dau jos suncile imediat.
Dupa cum spuneam: anul asta se termina frumos si linistit, si ma bucur ca-i asa. Meritam un pic de liniste, un pic de leneveala, si eu si pufosii.
Ma intrebam acum care a fost cel mai urat si mai greu an pentru mine, in ultima vreme.. si cred ca 2013. Nici 2014 n-a fost chiar o briza, au fost momente in care credeam ca nu mai ies la mal, insa macar anul asta mi-am gasit un pic linistea, mi-am facut griji doar pentru mine si pentru copii, n-am mai trait in haosul si-n stresul generat de mascul. Am incercat sa delimitez cat mai clar pana unde-i dau voie sa intre in viata mea, si chiar daca nu pot sa-i dau intotdeauna ignore si sa nu ma mai enervez din cauza lui, balamucul din viata mea a scazut simtitor.
Abia astept sa vina anul nou! O sa umplu masa de bunatati si probabil ca o sa ma uit la tv sau am sa citesc ceva pana la miezul noptii. Atunci am sa ma duc ca de obicei langa copii, sa stau langa ei cand bate de 12, iar pe urma am sa ma culc. Tot ca de obicei
Ce sa fac, am obiceiuri de pensionara, dar mamiceala poate transforma pe oricine intr-o creatura plictisitoare, ca mine :))
Cert este ca n-am o stare de high, ci asa, o bucurie lina, adanca, o simt curgand prin mine ca o lumina. Ceea ce va doresc si voua, dragii mei!