Azi-dimineata, nici n-apucasem sa imi incep ritualul de dimineata (alergatul prin casa ca o gaina fara cap), de fapt abia apasasem prima data pe snooze, mai aveam inca de doua ori inainte sa trebuiasca neaparat sa sar din pat, cand suna cineva la usa. Erau domnii care verifica centralele si cosurile si plm ce-or mai verifica ei. Am deschis, am scos un ochi de melc pe dupa usa, le-am zis ca revin imediat si m-am invartit un pic in cerc. Imi cautam ceva de imbracat, insa nu stiam daca sa-mi pun blugii sau sa arunc halatul mare si pufos pe mine. Nu stiam cu ce blugi vreau sa merg azi la biuro, asa ca dupa cateva momente de ezitare, mi-am pus halatul.
Dupa ce-au plecat, eram inca atat de ametita, incat n-am apucat sa ma isterizez ca au intrat prin toata casa cu bocancii in picioare. Acum ca mi-am adus aminte, imi vine sa-mi dau palme: pai nu mai bine stergeam complet din memorie informatia asta? Acum trebuie sa dau din nou cu aspiratorul si sa frec cu toate alea pe jos, pana tac piticii din capul meu. Dar cum sunt deja angajata pe calea reformarii psihice, am sa incerc sa rezist, cel putin pana termin de scris postul asta.
Putin mai tarziu, cu lacrimile curgand siroaie, ca in fiecare dimineata in care plec pe bicicleta, treceam peste Dunare. Bai, e atat de frumoasa dimineata! Stralucea galbui in soarele de toamna filtrat prin ceata, undeva in departare vedeam un vaporas apropiindu-se, si dintr-o data mi-a fost dor de verile in care nu eram obsedata de virusi si microbi, si ma balaceam fericita in apa ei maronie si tulbure.
Pana la birou, am avut din cand in cand flash-uri de luciditate, in care ma intrebam cum plm am ajuns in intersectia respectiva, nu ca n-ar fi fost drumul corect, ci pentru ca eram pe pilot automat. Plecam de la stop si-mi promiteam ca o sa ma concentrez 100% la drum, dar imi fugeau gandurile pana la urmatorul stop pe care il prindeam pe rosu.
Si cum sa nu-ti fuga gandurile, cand afara e racoare, cand pe jos frunzele fosnesc, cand copacii par colorati in photoshop si cand ceata face ca totul sa aiba mai putine unghiuri si mai mult mister?
Dupa doua zile si 36 si-umpic de km pe bicla, astazi m-am oprit in primul supermarket si am cumparat carne de porc :)) Am luat copiii, am venit acasa si-am pus repede carnea la prajit, piureul la facut, salata in castron, totul pe fondul sonor generat de pufulakis: “mamaaa, eu vleau pap tot!”
Si am papat cu totii, tot! :)) tare mi-e ca in loc sa ma subtiez, am sa ma indes. Da’ nu-i bai, daca sunt muschi, e ok.
In seara asta vreau sa vad un film vechi, sa-mi pun niste Jim Beam cu miere, si sa stau asa, facuta ghem in patura pufoasa 